Mai baieti, dumneavoastra sunteti inca jmekeri!
Sa faci zigzag in PR-ul de showbusiness este atat o meserie, cat si o arta. Oricum ai privi-o este, pe cat de epuizanta, pe atat de frumoasa. Cam asa arata o zi de-a mea la HTag PR.
”Sa dau comunicatul, unde-i filmuletul, incarca filmuletul, mai vezi-l o data, scurteaza link-ul ca e inestetic, ataseaza poza asta, stai ca e prea mare, micsoreaz-o sa incapa in atasmente, pune diactitice la text, verifica adresele de email, ca nu il intereseaza pe domnul de la Marketing stirea mea cu flashmobul Holograf. Suna telefonul, am gasit, pe langa Lora, un alt ambasador pentru Stage Academy, ia uita-te acum, te rog, are milioane de vizualizari, are si un serial vloggerita asta mica, ah, ia stai ca intru pe youtube acum; suna iar telefonul, ce facem cu Pro TV-ul, mergem cu Holografii? A sunat si Antena. Ah, stai ca intai trebuie mers la Magic, asa e frumos, ca sunt parteneri media. Ma uit pe link-uri cu aparitii, uf, iar trebuie sa ii sun, de ce ziaristii astia de tabloid asteapta mereu sa ii sun, sa ii rog, sa le zic ca le-am trimis o stire, sa negociez, sa promit, sa ma milogesc… sa ma intreb daca nu le-am gresit cu ceva… uf. Stiu de ce! Pentru ca eu nu sunt o prioritate pentru ei daca nu le dau stiri cancaniste. Denisa? A, scuze, uf, iar esti la spital cu mama, nu, nu vreau nimic, iarta-ma. Mi-e si rusine. Gelu? Da, a, ok, nu tre sa vorbesti tu, tu doar zi daca intra sau nu stirea la tine, ca daca nu, o dau in alta parte si gata, e ok. Nu o sa mor din asta. Simt ca mi se ridica sangele in tample.
Mai bine ma angajez iar. Ma pun de luni si imi fac CV-ul ala expirat de 3 ani. Pe bune, de ce ma zbat atat si ma umilesc? Ia uite si la astilalti, cum sa scrii ”intr-una” in loc de ”intruna”?! Jezas, ce-a mai ajuns si jurnalismul asta… Zau, imi fac CV-ul sa imi pot face un credit, sa imi iau apartament si gata, sa am si eu o siguranta, sa stiu ca am un rost in viata… Suna Ghioca.
Da, mi-ai schimbat linkul de bilete, da, stiu ca sunteti site-un numarul 1, ma uit si eu pe trafic, zau. Dar ce ai avut cu linkul meu la bilete, zau? O iau chiar personal venind de la tine, ce naiba, ne stim de 20 de ai, linkul ala era cel mai important, fix pe ala ti s-a pus pata, linkul meu, link drag… :)) Doar ca sa o arzi tu original cu orice pret! Serios, pune-mi linkul inapoi si abia dupa aia suna-ma. Ma uit la ceas, ma gandesc scurt ca am dreptul sa si aiurez, ca e trecut de 4 pm si am uitat sa mananc… serios, mi-au dat si lacrimile de la un link?!
Ma uit din nou la flashmob-ul trimis deja catre presa. Incepe totul sa puta. De ce oare chitaristii astia n-au fost si ei mai uimiti ca vine toata trupa Holograf si canta cu ei?! Pe vremea mea saream gardurile si imi scranteam gleznele pentru un autograf de 10 secunde… tin minte ca am si lacrimat cand Motu Pittis (Pasarea Colibri) mi-a zis ca el nu mai da autografe din ziua in care a fost ucis John Lennon. Cativa ani mai tarziu mi-a fost sef la radio si imi semna saptamanal toate ordinele de deplasare ca mergeam la festivaluri ca reporter de eveniment. Yes! Mi-am zis ca Universul lucreaza. Aveam toate autografele lui si, bonus, si stampilate!
Si stii ce? Poate ar fi o idee buna sa le cer Holografilor un autograf… chiar daca acum lucrez cu ei, ne despart 20 ani de cariera. A lor, normal. A mea nu e cariera, este doar o insiruire de joburi facute cu un consum psihic maxim. Ei merita insa tot respectul nostru, care lucram acum cu ei. E ca atunci cand sefa ta, care e mai mare ca tine cu 20 ani, e desteapta, educata, puternica, admirabila, fantastica etc. si iti spune ”poti sa imi spui TU”, ii spui pana la urma ”tu”, dar tot gandesti ca e o ”dumneavoastra”. De aceea imi vine sa va zic: ”Mai baieti, dumneavoastra sunteti inca jmekeri!”
Cand mi-a propus sa promovez evenimentele Holograf, Cristi Stan mi-a replicat, cand l-am informat ca era trupa mea de suflet: ”Pai nah, e cam greu sa nu fii fan Holograf, cand esti din generatia noastra”…
O sa le cer un autograf. Nu stii cand brusc, mori, si trece viata fara un autograf de la Holograf…
Autor: Simona Ionascu