Jurnal off-road. Umanitara de Craciun 2019
Asa cum s-au obisnuit in ultimii ani de Sarbatori, copiii si batranii cu posibilitati reduse din zona Nehoiu, judetul Buzau, isi asteapta binefacatorii cu nerabdare, ca pe o paine calda si binecuvantata. Asa ca, inainte de Craciun, incolonati in 60 de masini 4X4, vreo 160 voluntari inimosi au cutreierat zilele trecute dealurile si vaile, impartind mai bine de 500 pachete la cei mai putin norocosi decat ei, copii si pensionari.
Tot ca in fiecare an, o serbare traditionala, pregatita in onoarea musafirilor generosi adunati de prin toate colturile tarii, topeste inimile vlajganilor care strunesc barbateste monstrii offroad prin noroaie si coline, doua zile la rand, din zori si pana adanc in noapte, cand le cade capul de somn.
Inclinati intr-o parte sub greutatea sacoselor ticsite de alimente si imbracati in tricouri personalizate cu Kaufland, GTC Motorsport și Asociația Reality Check, oamenii incep sa se adune, sa se organizeze, sa faca traseul. Te dai din fata lor sa nu ii incurci, pare ca stiu ei mai bine sa faca asta, ca doar au tot facut-o ani la rand pana acum. Isi ascund si in acest an lacrimile si emotiile, pentru ca deh, ei sunt oameni in toata firea, cu responsabilitati mari, functii si imagine de oameni si branduri puternice. Nu se face sa isi arate sentimentele in public.
In realitate, ei sunt doar niste oameni urbanizati, infofoliti cu echipamente de ski, care pun umarul la treaba, cara cot la cot cu voluntarii, aluneca prin noroaie, fac febra musculara la picoare si la brate, dar toate astea par sa nu conteze cand pun in balanta bucuria si recunostinta din ochii copiilor si bunicilor cadorisiti, impietriti parca intr-un tablou istoric rural si antic, desi ne aflam in prag de 2020… Ba, din fiecare casa mai culeg si cate o poveste, iar gandurile li se invart in cap pe voci suprapuse: „Doamne, copilul asta merge 8 km pe jos zilnic pana la scoala” sau „Uf, si noi ne mai plangem ca viata e grea”. Parintii pleaca spre casele lor cu gandul ca sunt norocosi ca ai lor au de toate. Nimeni nu pleaca de acolo neimpactat emotional. Tabloul „Car cu boi”, pictat de Grigorescu in 1897 (da, am verificat:) pare in continuare de actualitate acolo. Doar ca am schimbat boii cu un cal naravas, e care il poate struni doar Costel din Coltul Pietrei. Da, chiar am pus bagajele intr-o caruta, pentru ca nicio masina nu a putut urca pe ceea ce am numit-o „panta Agripinei”:).
Anul acesta am vrut si eu sa fiu parte din povestea cu spiridusii lui Mos Craciun, pentru ca anul trecut am plans cand am vazut filmuletul pe pagina de Facebook Kaufland Romania. Ba chiar de vreo 3 ori:). Asa ca anul asta am vrut sa nu mai plang din spatele ecranului.
M-a impresionat implicarea sincera a participantilor, care zic multe adevaruri seara, dupa cina, la o bere. Unul dintre voluntari, Marius, venise prima data la actiunea asta. Il enervau cei care faceau poze si filmari, de parca asta ar fi diminuat cumva din importanta gestului umanitar. Dupa minute intregi de dezbatere, am ajuns impreuna la concluzia ca mediatizarea unor astfel de actiuni ii inspira pe oameni sa faca si ei la fel: sa daruiasca, sa fie mai generosi, mai empatici. Si sa se implice tot mai multi, de la an la an. Exact cum a facut el, care si-a lasat acasa copilul si sotia si a venit sa ajute.
Am vorbit apoi cu alti voluntari despre valorile lor in viata. Din gluma in gluma, unul cate unul isi mai dadea jos cate un layer, cate un scut de aparare. Incet, cu complicitatea lui Cetin de la Digi FM, am punctat in fiecare dintre ei pornirea generoasa pentru care se aflau in aceasta actiune, confirmand astfel teoria de la care porniseram discutia initiala, si anume ca toti oamenii suntem buni din nastere. Seara s-a incheiat cu „Stai ca acum ies din lampa si implinesc toate dorintele lumii, rezolv si cu poluarea si cu incalzirea globala”. Glume de umanitara:).
Alte personaje magice, care m-au impresionat in repetate randuri, dar despre care nu o sa scriu prea mult, ca nu am acordul lor si s-au si ferit intruna de poze, de parca ar fi ceva rusinos sa faci bine. Ele sunt Kathi, Oana si Valer. Prin noroaie si poteci lunecoase, au pus umarul la treaba impreuna cu ceilalti 5 colegi „kauflandisti”, dintre care una mica aproape ca a plans pentru ca in prima zi nu a apucat sa duca pachete decat la doua-trei familii… S-a revoltat ca ea nu e solicitata indeajuns de mult sa ajute, ori ea pentru asta a venit, sa faca bine oamenilor.
In afara de voluntarii care si-au impartit frateste covrigi, sandwich-uri si gustari, gume, ape si tigari, m-am intors acasa imbogatita cu inca un om inimos in viata mea. Initial m-a sunat sa isi ofere timpul, efortul si masina de teren, incantata ca o gramada de straini invadeaza colinele copilariei ei cu daruri si bunatati. Cum sa stai deoparte, chiar asa?!
In cea de-a doua zi a actiunii Umanitara Off-Road de Craciun, isi face aparitia o creatura creata maruntica, la volanul unei masini mari, „dar nu prea mari”, carcotesc cei ce se pricep la masini mari:). Fata insa e pusa pe fapte bune. „Care-i itinerariul si ce pot sa fac eu?” ne-a intrebat in primele 30 secunde. „Sa planificam macar noi intre noi cazurile si masinile, altfel ne apuca noaptea pe coclauri”. Ea e din zona, stie scurtaturi si salvam timp sa ajungem la mai multe cazuri. Venise cu o zi inainte ca sa aduca mobila la gradinita din Nehoiu, pentru ca stransese 3000 lei de la prietenii ei si cumparase de la Ikea mobila colorata pentru copilasi. Venise singura, adica doar ea cu masina ei „mare, dar nu prea mare”:).
Stirista la Pro FM, Mihaela Chirac are si un al doilea job, la un dealer de masini, pe care il iubeste la fel de mult ca radioul. Cateva ore in sir nu i-a mai tacut gura. Apoi am jucat cu inca doua masini din convoi „Tot ce incape intr-o valiza”. Am schimbat de 3 ori regulile jocului pentru ca asa e si lumea, schimbabila.
Ori sunt eu o plangacioasa emotionala, ori oamenii pe care i-am cunoscut in Umanitara Off-Road de Craciun 2019 sunt fantastici, minunati, inspirationali. Ori ambele:).
Cateva dintre concluziile grupului nostru:
Avem increderea si speranta ca putem fi cu totii buni in toata perioada anului si nu e nimic rau si rusinos in a darui doar de Craciun, cat ai, cat poti, cat vrei. Si nici sa faci poze in campanii umanitare nu e rusinos. „Carul cu boi” inca exista printre noi, in prag de 2020, la fel si copiii fara cizme iarna, in Romania.
Nu exista oameni rai, ci doar nefericiti, frustrati si raniti. Cu totii ne-am nascut buni. Si nu uitati: lucrurile bune vin intotdeauna usor! Love:)
Autor: Simona Ionascu, HTag PR